In urma cu un an si o zi am fumat ultima tigara. De atunci mi-am spus de o suta de ori ca trebuie sa ma reapuc de fumat. Nostalgic din fire, mi-am propus chiar un orizont de asteptare: trei ani pauza dupa care revin cu mare avant. Am visat de zeci de ori ca fumez, ca imi indesam cate 2-3 pachete in buzunare. Un an si o zi fara tigara. Scrumierele ma asteapta lustruite, aranjate, nederanjate de un an, pe pervaz. Pipele puturoase au sfarsit intr-o cutie, pe balcon, prafuite sub vitregiile anotimpurilor. Tutunul de prin pungi a fost donat. O ultima cutie de chibrituri lungi ma asteapta, neatinsa, decolorata de soare. Un an si o zi fara tigara rastimp in care am fumat in fiecare zi in si cu mintea.
Unii se declara satisfacuti ca au renuntat la tigari si sunt convinsi ca se simt muuuuult mai bine. Nu este cazul meu. Sunt bolnav ca nu mai fumez. In acelasi timp, excesele intr-ale fumatului de acum un an si o saptamana ma inspaimanta. Mai nou, incepe sa-mi puta fumul si sa stramb ipocrit din nas.
Un an fara tigari mi-a adus nenumarate ocazii in care, relaxat total, am inchinat ode tutunului. Dupa un an de abstineta tabagica nu sunt mai sanatos, nu sunt metamorfozat, nu am castigat maratonul local. In schimb, am oferit o pauza brichetei Zippo, am economisit gaz si filtre si am adaugat 8 kg in greutate. Totul pentru un relativ calcul meschin privind speranta de viata a fumatorilor.
Penibil 🙂
Note din viaţă. 