Posts Tagged ‘SECURITATE’

Ion Iliescu

Marin Parvulescu

Vasile Hodis

Ioan Raileanu

Ioan Raileanu

Ieri, 16 martie 2017 m-am intersectat cu o parte din istoria neagra a Romaniei.

l-am intalnit la interval de cateva ore pe:

  • Ion Iliescu, chemat la audieri in dosarul Revolutiei.
  • Marin Parvulescu, fost ofiter de Securitate, cel care l-a anchetat pana la moarte pe disidentul Gheorghe Ursu.
  • Vasile Hodis, ofiter de Securitate judecat in acelasi dosar, pentru aceleasi acuzatii.

Ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra…colonel de justitiei Ioan Raileanu. Are peste 90 de ani si, in 1978 a fost „consultant juridic sef” pe langa completul militar care l-a condamnat pe generalul Ion Mihai Pacepa la moarte. Ce cauta la inalta curte nu stiu.

In urma cu 27 de ani, acesti patru indivizi erau responsabili cu raspandirea terorii. Azi sunt niste pensionari respectabili, niste patrioti, cum spun multi concetateni ai mei.

Un articol scris cu manie si dispret. Oameni ai trecutului care au facut atata rau …

Cum turnau copiii.

Unelte ale Securitatii la varsta pubertatii
Cum turnau copiii
Fosta Securitate nu „a precupetit nici un efort” in actiunea sa de a recruta elevi-turnatori de la cele mai fragede varste. Prezentam un caz in care un copil de 13 ani a fost supus supravegherii de catre Securitate, prin colegii de scoala, copii avand aceeasi varsta. Copii carora nu li se poate imputa decat naivitatea de a fi cazut prada nemerniciei vanatorilor de informatori (turnatorii de 13 ani nu pot fi asimilati adultilor, care pot si trebuie facuti responsabili, macar moral, de faptele comise). Alina Tacu a cazut victima Securitatii, singura vina fiind dorinta familiei de a obtine azil politic in Statele Unite.Din momentul in care Securitatea a aflat de demersurile lor si i-a catalogat drept „elemente dusmanoase”, s-a dezlantuit infernul. Activitatea familiei a fost monitorizata in zeci si zeci de rapoarte informative.
Sursa „Gigel” a fost instruita sa penetreze anturajul familiei. Securistii de la „Tehnic” au primit dispozitie sa instaleze aparatura de ascultare in casa familiei.
Nici Alina Tacu, mezina familiei, nu a fost scutita de metodele murdare ale Politiei politice. Securitatea i-a corupt pe mai multi colegi, copii ca si Alina, i-a instruit si le-a cerut sa patrunda cat mai mult in viata si gandurile ei.
„Ioana” si „Andreea” sunt numele de cod a doua eleve care s-au apropiat si si-au turnat colega, Alina Tacu. Au mai fost si altii, mentionati in notele informative, care au prins-o in rapoarte pe Alina. Este cutremurator cum au putut securistii instrui niste copii sa nu scape nimic din framantarile colegei lor. Au ajuns sa raporteze pana si schimbarile de atitudine survenite in comportamentul Alinei dupa ce fratele mai mare si-a pierdut viata, la 17 ani, in conditii suspecte a avea legatura cu actiunile Securitatii.”Andreea” si „Ioana”

Data de 15 ianuarie 1984 a fost termenul-limita dat de Securitate, printr-un ordin intern, pentru „…recrutarea unor surse de informare in randul colegilor copiilor numitului Tacu Alexandru in vederea stabilirii pozitiei acestora fata de hotararea tatalui sau”. Alexandru Tacu este un fost detinut politic din Iasi, care a avut curajul sa trimita in 1984 o scrisoare atasatului de presa la Ambasada SUA din Bucuresti, prin care solicita sprijin pentru obtinerea azilului politic. Scrisoarea a fost interceptata de serviciul de Securitate, moment in care a inceput calvarul. Tacu avea la data respectiva doi copii: Malin si Alina. Alina Tacu, in ianuarie ’84, avea doar 13 ani…
Directiva Securitatii a fost pusa in practica cu succes. Zelosii functionari, in lupta lor impotriva „dusmanilor de clasa”, se pun pe treaba si incep racolarea din randul colegilor de clasa ai Alinei. Avand in vedere contextul si nevoia de „afirmare” a unora intr-ale delatiunii, reusesc sa ademeneasca doua colege care trimit regulat rapoarte despre fiica disidentului. Cele doua poarta numele de cod „Andreea” si „Ioana”. Iata ce scria „Ioana” intr-o nota informativa, trimisa ofiterului de legatura, despre Alina Tacu: „Sursa o cunoaste pe Alina Tacu din clasa a V-a, fiind colege. Inca din clasa a VII-a a povestit sursei ca are un unchi in America care a facut chemare familiei sale. …Este o eleva buna la invatatura, dar indeosebi dupa moartea fratelui sau s-a constatat o oarecare tendinta de obraznicie manifestata – mai ales cand i se faceau unele observatii de catre profesor, o obraznicie exteriorizata prin gesturi care a intrigat pe unele colege (…) fara insa a avea o opinie deschisa… Nu face comentarii politice. In clasa, cu doi ani in urma, a adus revista „Cronica” in care erau poezii semnate de ea, tata si fratele sau. In ultimul timp nu a mai adus reviste sau ziare literare la scoala. Intentioneaza sa sustina examenul pentru treapta a II-a la liceul „Eminescu””, raporta, in martie 1998, colega „Ioana”. Aceeasi sursa, cu „deosebita abnegatie”, informeaza in continuare: „Tacu Alina Elena, eleva in clasa a X-a B, profil industrie usoara de la Liceul de Arta O. Bancila, nu a fost semnalata in colectiv cu atitudini politice negative. Se cunoaste ca va pleca definitiv in SUA, unde tatal sau are un unchi, scriitor, a carui avere, prin testament, revine familiei Tacu”.

Instructia Securitatii

Aceeasi „Ioana” scrie cu mana ei, insa la persoana a treia, conform procedurii, o fraza care arata inca o data, daca mai era nevoie, nimicnicia sistemului „…Sursa Ioana, colega de clasa, a fost instruita sa se apropie mai mult de eleva Tacu, sa stimuleze volubilitatea ei, antrenand-o in discutii referitoare la proiectele sale privind modul in care isi va continua scoala in SUA. Daca nu ii vine greu ei si familiei sa se desparta de rude, prieteni din tara”, se arata in nota informativa a „colegei”.
Desi au existat mii de elevi care au semnat angajamente de colaborare cu fosta Securitate, se incearca a se induce ideea ca foarte putini au si trimis rapoarte informative. Cazul Alina Tacu demonstreaza ca s-au gasit, chiar si dintre randurile copiilor, informatori cu buna stiinta. Este exemplul colegei Alinei care semneaza sub pseudonimul „Andreea”: „…din clasa a X-a A este in relatii foarte bune cu Alina Tacu, aspect sesizat zilnic deoarece desi nu sunt in aceeasi clasa isi petrec pauzele impreuna. Prietenia celor doua eleve este determinata si de prietenia parintilor. In clasa… are o situatie buna la invatatura, este la specialitatea canto la clasa profesoarei… La orele de informare este atenta, dar nu are o contributie deosebita”, raporta „Andreea” in primavara anului 1998.

Alina Tacu: „Banuiesc cine-s colegele”

Nici dupa atatia ani, Alina Tacu nu stie prea multe amanunte despre „colegele” care i-au purtat de grija in timpul scolii generale si al liceului. „Este greu sa-mi dau seama cine ar putea fi Ioana ori Andreea. Am niste banuieli, dar nu ma pot hazarda sa spun. As avea vreo cinci nume, dar de ales ar fi foarte greu. Nu vreau sa risc”, ne-a declarat, cu prea mult bun-simt, fiica disidentului Tacu.

„Gigel” informatoru’

Un alt informator, de data aceasta pe nume „Gigel”, da declaratii despre intreaga familie Tacu, atent supravegheata la domiciliu. In urma acestor informatii, printr-un raport al Securitatii se decide redeschiderea dosarului Tacu. „Gigel a semnalat faptul ca atitudinea si comportamentul obiectivului este schimbat fata de perioadele anterioare, acesta fiind mai retras. Fata de cele raportate mai sus, in vederea stabilirii cauzelor care au determinat solicitarea de catre Tacu Alexandru, Ambasadei SUA la Bucuresti, acordarea de azil politic si a prevenirii divulgarii unor date secrete de stat, propun deschiderea celui in cauza a dosarului de urmarire informativa care sa raspunda urmatoarelor sarcini:
Instruirea temeinica a sursei „Gigel” in vederea penetrarii anturajului obiectivului si a stabilirii cauzelor care au dus la hotararea acestuia de a solicita azil politic guvernului american. Raspunde: Lt. major: Vieriu Valentin. Termen: 24 febr. 1984.
Identificarea persoanelor din anturajul obiectivului si studierea posibilitatilor de recrutare a noi surse de informare.
Studierea posibilitatilor efectuarii unei patrunderi secrete si montarea de tehnica fixa la domiciliul obiectivului. Raspunde: Lt. major Vieriu Valentin.”

Microfoanele din casa

Toate „obiectivele” in cazul Tacu au fost indeplinite cu succes de locotenetul Vieriu si oamenii sai. Fata de ultima sarcina trasata de Securitate, Alina isi aminteste un episod din copilarie. „Cred ca era prin 1988. Intr-o seara ma jucam dupa fotoliul din sufragerie. Am descoperit din intamplare un aparat… Era mai mare un pic decat un cap de cui, cu doua picioruse. Stiam ce este, l-am aruncat imediat, bucuroasa ca am mai scapat de o „ureche”. Acum imi pare rau”, isi aduce aminte Alina Tacu.

Portret de securist: „Era gras, cu nasul turtit…”

Supravegherea agresiva a familiei era evidenta chiar si pentru vecini. Iata ce scria un copil, fiica unei familii vecine, despre securistul „plantat” pur si simplu in fata casei: „Am dat teza la mate. Alina are iar „codita”. Azi a fost unul intr-un trabant verde deschis. Era imbracat intr-o geaca de catifea (parca in dungi) maro. O sapca pe cap la fel. O bluza alba pe dedesubt. Era gras, cu nasul turtit. De sub sapca i se vedea par carliontat, perciuni mari. La ora 14 a plecat. Era cu botul masinii la „stejar”. Avea o vedere extra spre Alina. L-am poreclit Sobo (sobolul pentru ca avea nasul ca sobolita din Degetica)”. Despre aceasta fila de jurnal, Alina Tacu isi aminteste ca i-a fost aruncata pe geam de fetita familiei vecine, care dadea tarcoale toata ziua pe langa masinile supraveghetorilor.

Tatal, condamnat pentru inalta tradare

Tatal Alinei, Alexandru Tacu, este un fost detinut politic, condamnat la 15 ani de inchisoare pentru inalta tradare. A fost arestat pentru prima data la 17 ani, pentru ca a cantat „Traiasca Regele!” la cateva luni dupa ce acesta abdicase. Am aratat mai sus ca, intr-o nota informativa, se pomenea de un „scriitor” din America, o ruda care sustine familia Tacu in demersul ei de a cere azil politic peste Ocean. „Scriitorul” este George Emil Palade, singurul roman laureat al Premiului Nobel. „M-au condamnat la 15 ani de inchisoare pentru ca nu am vrut sa depun juramantul militar in fata steagului sovietic. Am fost plimbat prin mai multe inchisori din tara. In 1984, am trimis un apel aproape disperat catre Ambasada americana pentru a ne ajuta sa obtinem azil politic. Nu am primit nici un raspuns. In schimb, scrisoarea noastra a fost interceptata de Securitate”, ne-a declarat Alexandru Tacu.

Moartea unui poet

Alina a mai avut un frate. Malin Tacu, un tanar poet, mort la varsta de 17 ani. In seara zilei de 21 decembrie 1986, Malin a intrat intr-o coma profunda. A fost transportat imediat cu Salvarea la un spital din Iasi. Cateva ore mai tarziu, tanarul a fost gasit mort pe holul altui spital din oras. „Am chemat Salvarea, iar primul lucru constatat verbal de medicul de pe ambulanta a fost: Acest copil a fost otravit”, ne-a mai declarat tatal Alinei. Misterul mortii lui Malin nu a fost descoperit nici in ziua de astazi. Ulterior, familia Tacu nu a mai putut contacta niciodata echipajul de pe Salvarea care l-a transportat pe Malin la spital. Alexandru Tacu este convins ca fiul sau a fost otravit de Securitate. El se bazeaza pe mai multe elemente care, puse cap la cap, conduc spre aceasta ipoteza. In primul rand, parintii au fost asigurati de la spital ca fiul lor este in afara oricarui pericol si au fost sfatuiti sa plece acasa. La patru dimineata, parintii lui Malin s-au intors dupa patru ore la spital. Ceva le spunea ca nu este in regula cu fiul lor. Nu si-au mai gasit baiatul. Medicul de garda le-a spus doar ca fusese transferat, fara a cunoaste locul. L-au gasit intr-un final pe Malin, mort, pe o brancarda, intr-un alt spital. Dupa zece ani de la tragedie, Alexandru Tacu a aflat ca medicii de la primul spital au primit un telefon, pretins din partea familiei, care cerea ca fiul lor sa fie transferat la o alta unitate medicala. Malin a murit in Ambulanta, pe strazi, plimbat intre spitale. Tatal lui Malin a aflat ulterior ca fiul sau a petrecut cu ceva timp inainte de moarte cateva ore la sediul Securitatii, fiind ridicat de pe strada. „Banuiesc ca acela a fost momentul in care fiul meu a fost otravit”, spune Alexandru Tacu.

Calaii de suflete

Dupa atata haituiala, familia Tacu are curajul de a pune cartile pe fata si cere deconspirarea celor care au contribuit la distrugerea unor destine. Ne alaturam demersului, publicand in continuare numele calailor de suflete si solicitam verificarea acestora de catre autoritatile competente:
locotenent colonel Roznovat Stefan
locotenent colonel Gramada Mihai
general maior Alexie Stefan
locotenent-colonel Diaconescu Gheorghe
lt. major Damaschin Gheorghe
lt major Mariutei I.
capitan Negru
locotenent major Vieriu Valentin
locotenent Moraru Silvia.
Acestora li se adauga alti „antrenori” de copii turnatori:
plutonier major Vasile Huci
locotenent major Vasile Mosnegutu
plutonier Mihai Olteanu.

UPDATE Inclin sa cred ca dorul de duca a lui Frunzaverde se trage de la DNA. In referatul cu propunere de arestare a fostului vicepresedinte al Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Cătălin Serban, apare, un personaj extrem de discret, intermediarul perfect intre Serban si denuntatorul Chisarau, directorul de la Moldomin.

Iata pasajele: ”La data de 13.03.2012, învinuitul C.I. s-a întâlnit in incinta Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa cu numitul M.I.M., fost militar in cadrul Serviciului de Informaţii Externe actualmente preşedinte al Senatului Universităţii”.

Procurorii continua: ”La datele de 11.03.2012 şi 12.03.2012, în mod insistent inculpatul Şerban Cătălin  Nicolae l-a căutat pe C.I. la telefon.
Arată că la data de 13.03.2012 M.M. l-a sunat pe inculpatul Şerban Cătălin  Nicolae, ocazie cu care acesta a specificat că „sunt presat şi eu la rândul meu de alţii şi dacă nu rezolvăm atunci nu mai pot apela”.

M.M. este Marian Mihaila, prieten de nadejde al lui Frunzaverde. Mai mult, judecatorul Serban este originar din Resita, Caras Severin si mai bogat pentru o zi cu 50.000 de euro, spaga luata pentru a ”rezolva” doua dosare.
QED

.Prim vicepresedintele PDL Sorin Frunzaverde demisioneaza din partid si trece la PNL. Interesant de vazut pozitia liberalilor, il primesc sau nu pe baronul portocaliu in barca tot mai larga a Opozitiei. Alt mare caracter este primarul din Slatina, pe numele sau Darius Valcov.  Asta din urma nu a anuntat unde se duce, aratand ca se gandeste inca dar isi iubeste prea mult orasul incat sa stea departe de el. Il intelegem. O nemultumire a celui numit sotul Laviniei Sandru este ca Guvernul nu l- a sprijinit pentru a termina investitiile incepute, respectiv centura ocolitoare,  sala polivalenta, bazin olimpic, blocuri ANL etc. Altfel spus, sotul Lavioniei a plecat din partid deoarece nu i s-au dat bani sa-i cheltuiasca cum stie el mai bine.

Scârba fata de asemenea asa zisi politicieni de rahat manjiti pana peste cap este pe masura caracterului acestor doi bufoni tristi care s-au suparat ca nu primesc bani de la buget si acum vor trebui sa-si puna mintea la contributie pentru a gasi finantare in alta parte, buzunarul propriu, eventual.

O demonstreaza imaginea de mai sus. In urma cu cateva zile am primit o felicitare de sarbatori din Statele Unite  semnata de prietenul meu, fostul detinut politic Viorel Chirila. Era ambalata intr-un soi de folie iar plicul era taiat in partea superioara. In folie am mai gasit un mesaj al Postei Romane potrivit caruia mi-au transmis totusi plicul, chiar daca era deschis,  si ei doar l-au protejat pentru ca asa a intrat in tara.

Altfel spus, în US MAIL – New York exista cel putin un individ ce deschide scrisorile cu destinatia Romania, in cautare de bani transmisi ilegal.  Plicul traverseaza oceanul la bordul unui avion si ajunge in Romania. Primul functionar al Postei Romane care intra in contact cu plicul meu se minuneaza de (mai mult…)

Intr-o tara bezmetica si bolnava, propunerea mr. Cezar  Preda trece aproape neobservata. Intr-un sistem sanatos, individul ar fi fost in puscarie. De ani de zile cer modificarea Legii sigurantei naționale, sau mai bine spus, legea sigurantei personale a lui Ion Iliescu, act votat de Parlament in 1991. Iata ca s-a gasit Cezar Preda sa vina in intampinarea asteptarilor mele si modificalegea exact unde il doare.

Buscu puncteaza ca pe vremuri.

Nicolae Breban  – in Cotidianul.

„Din nou întreaga presă naţională liberă se revarsă zgomotos şi abundent asupra scriitorului şi asupra operei sale, fără să ţină în nici un fel seama că se pune în discuţie mai mult decât persoana unui creator de prima mărime şi opera sa, voluminoasă, care, orice s-ar spune, a creat o nouă viziune a romanului românesc, dar se incriminează însăşi capacitatea spritului creator naţional apt de a se apăra şi de a crea valoare în momente de mare şi teribilă criză politică şi istorică”

„A, se spune că am „turnat”, verbal bineînţeles, şi am dat „informaţii” despre Goma, Tudoran, Eugen Ionescu şi Monica Lovinescu? Probabil că am vorbit despre aceste persoane publice când eram şicanat sau asaltat la telefon de Pleşiţă (pe care l-am întâlnit de două ori în clădirea ministerului unde funcţiona şi o dată în curtea Uniunii Scriitorilor, când l-am rugat să-l elibereze pe criticul I. Negoiţescu, arestat de două zile!) sau de alţi ofiţeri de poliţie, mai ales la unele întoarceri sau plecări în străinătate, cum li se întâmpla nu puţinor colegi de-ai mei. Şicanaţi şi presaţi, bieţii de ei, cu zecile, să dea declaraţii despre ce au văzut acolo şi cu „cine s-au întâlnit”, fapt, pe care, o spun încă o dată, eu nu l-am făcut niciodată: n-am dat niciodată asemenea declaraţii! O spun fără multă mândrie, probabil că mă apăra şi firea mea „arogantă, megalomană”, ca şi statutul meu de scriitor foarte cunoscut şi, nu ignor, poate şi zelul sau „sarcina” unor ofiţeti, în frunte cu acelaşi Pleşiţă, care în unele conversaţii se arată fals amabil pentru a mă „neutraliza”, cât de cât, probabil, sau pentru a mă împiedica să mă aliez făţiş cu Goma – pe care îl primeam în casă (eu şi Nichita, singurii, se pare, sciitori români!) şi pe care l-am dus în două rânduri la secretarul CC Burtică”

„Da, aş fi ispitit să cer să mi se explice şi mie ce câştigă aceşti domni sau cei care i-au incitat la „această faptă”, care, e drept, în primul ceas, m-a făcut să râd! Ce „câştigă” ei, dar şi noi, atunci când umilim şi terfelim în ochii mulţimii, numele sacre ale creatorilor de valori, într-un moment în care aspirăm să ieşim încă o dată, după decenii lungi de suferinţă, în lume, recâştigându-ne, cum se spune, dreptul la stimă şi recunoaştere a statelor vecine, europene!”

Nicolae Breban in Adevarul

ATUNCI

„Partidul Naţional Liberal s-a pronunţat pentru o lustraţie radicală. Rămânem deschişi oricărei discuţii cu oricine pe această temă, în condiţiile în care aceste discuţii vor avea în vedere o lustraţie completă a tuturor celor care au făcut parte din aparatul represiv şi din organele de conducere ale PCR, astfel încât românii să nu mai fie puşi să aleagă, ca în 2004 şi 2009, între doi comunişti”, se mai arată în comunicatul de presă. AGERPRES – comunicat de presa semnat de purtatorul de cuvant al PNL, Mihai Voicu – 11 august 2010.

 

Initiatorii Legii Lustratiei, lege aflata in Parlament inca din 2005:  Mona Muscă, Eugen Nicolăescu, Viorel Oancea şi Adrian Cioroianu.

 

” La noianul de legi pe care le-au invocat atâţia, inclusiv doamna Mona Muscă, în declaraţia de azi se adaugă se adaugă şi o lege e lustraţiei la care domnia sa a fost coautor. Nu vi se pare totuşi o maximă ipocrizie?.. În altă ordine de idei, un fost colaborator al Securităţii îşi exprimă îndoiala faţă de instituţiile democratice ale unui stat, aceasta mi se pare de neacceptat.”, a Puiu Haşotti  declaratie la Realitatea TV – 24 august 2008.

 

Radu Stroe,  4 august 2006 “Am luat act cu stupoare şi revoltă despre faptul că Dinu Patriciu a sponsorizat PSD în campania electorală din 2004. Mă număr printre cei care, de-a lungul timpului, au avut dubii asupra faptului că Dinu Patriciu joacă onest faţă de Partidul Naţional Liberal. Iar sponsorizarea campaniei electorale a PSD este, pentru mine, cea mai bună dovadă că Dinu Patriciu nu a fost cu onest faţă de PNL”.
Stroe a revenit cu propunerea de excludere din partid a omului de afaceri liberal, pentru colaborarea sa cu PSD, pe 14 august 2006, în şedinţa Biroului Permanent Central al PNL.

 

Preşedintele conservatorilor, Daniela Popa, despre numirea lui Teodor Melescanu la Ministerul Justitiei: “numirea lui Teodor Meleşcanu la MJ ridică însă semne serioase de întrebare şi în ceea ce priveşte resursele PNL pentru guvernare şi în legătură cu eficienţa unor astfel de permutări în interiorul Guvernului” – 11 februarie 2008 – Daniela Popa, presedinte PC, comunicat de presa.

 

Crin Antonescu  – „Din punctul de vedere al PNL e mai puţin important ce va decide CNSAS în cazul Monei Muscă, pentru că noi am decis de mai mult timp să îi eliminăm din partid pe cei care au colaborat cu Securitatea”.  „Orice om care a colaborat cu Securitatea este incompatibil cu PNL. (…) Orice presiune s-ar fi făcut, nimeni nu putea scrie notele ei informative din ’79. Noi eliminăm turnătorii”, a conchis şeful deputaţilor liberali. ” – Realitatea TV – 19 septembrie 2006.

 

Crin Antonescu  – imediat dupa decizia CNSAS care-l indica pe Dan Voiculescu  drept colaborator al Securitatii. –  „E clar că nu se mai pune problema intrării lui Dan Voiculescu în guvern. El ar trebui să se retragă şi din Senat şi din viaţa politică”, a precizat Crin Antonescu. “PNL nu poate decât să fie consecvent cu principiile pe care le-a pormovat până acum şi cu demersurile privind reforma morală iniţiate prin modificarea legii Ticu şi prin legea lustraţiei”. Întrebat ce va face PNL în situaţia în care totuşi, Dan Voiculescu nu va face pasul înapoi şi va rămâne în fruntea PC, liderul deputaţilor liberali a spus că PNL ar avea atunci o problemă serioasă în ceea ce priveşte guvernarea alături de o formaţiune politică condusă de un securist, deşi nu poate fi blamat întregul partid pentru activitatea şefului său din perioada regimului comunist. „Cert este că nu  mai intră în discuţie participarea personală a lui Dan Voiculescu la guvernare”, a insistat Antonescu. – 16 iulie 2006 – NewsIn.

ACUM

Liberalii vor continua sa colaboreze cu Partidul Conservator, inclusiv cu presedintele fondator al acestui partid, Dan Voiculescu, iar PNL nu va cadea victima propagandei „unui om care nu a clarificat raporturile sale cu Securitatea”, a declarat vineri liderul liberalilor, Crin Antonescu, co-presedinte al Uniunii Social Liberale, transmite Agerpres.

O sa le fac treaba „specialistilor in stiri” de la Antena3. Pro. univ. dr. Dan Voiculescu a fost declarat de judecatorii ICCJ colaborator al Securitatii. Definitiv.

Necuvantatorii Antenelor merita un premiu de obedienta. De urmarit Gadea si Badea.

Am scris astazi despre colaborarea lui Szoby Cseh cu Securitatea. Dupa ce am vorbit cu el, marturisesc ca mi-a parut rau ca mi-am pus in minte sa public materialul. A fost singurul (si probabil ultimul) om care a recunoscut in fata unui parlit de jurnalist ca a semnat un angajament si ca a dat note informative politiei politice. Sinceritatea lui Szoby Cseh o sa-l ajute in acest proces. Fara a tine cont de vremurile nenorocite pe care le-am trait, sesizarile CNSAS privind colaborarile (nu lucratorii) cu Securitatea nu reprezinta decat o stire de moment.

Szoby Cseh este un om mare si bunul lui simt are intotdeauna sa primeze.

Scuze mele pentru Ionel Stoica. „Bataia” pe acelasi subiect poate fi uneori admirabila. Important este ca informatia sa fie facuta publica.

Haideti sa dam cateva nume, membri ai PNL care au votat cu doua maini alianta cu PUR pentru ca domnul profesor universitar doctor Voiculescu sa huzureasca si sa traga sfori din fotoliul de senator. Ordinea nu importa, toti sunt o apa si un pamant: Cristian Adomnitei, Relu Fenechiu, Puiu Hasotti, Norica Nicolai, Radu Stroe, Nini Sapunaru, Mihai Voicu, Cristina Pocora, Andrei Chiliman, Victor Paul Dobre, Mircea Diaconu, Andrei Marga, Radu Campeanu, Dan Radu Rusanu si multi alti „liberali” de ziua a saptea.

P.S. Am remarcat tacerea sublima a vigilentului de serviciu care – in conditiile date – prefera sa-si spuna parerea despre fenomenul de importanta capitala pentru natie, A. Mutu. Ca sa nu intre in categoria „propagandistilor lui Basescu” a ales sa se minuneze vrajit de retorica liberalului ajuns sef peste un partid de buimaci, liberal care a muncit toata viata la stat.