Posts Tagged ‘sinucidere’

Era suferinda, se numea Ruxandra, avea 30 de ani si o mama. A murit aseara si sufletul ei s-a dus la ceruri, strecurandu-se discret, printre coloanele de marmura din statie. S-a aruncat in fata metroului din Unirii pe la 9. Sporovaiam spre casa cand, deasupra trenului fiind, am auzit cum se prabuseste un cufar mare, prafuit, plin cu carti, aruncat dintr-un pod.

Lumea a vibrat, la fel si vagoanele lungi, oprite inainte de vreme, sleite de puteri de atata inertie. Cativa curajosi cautau, infrigurati, un semn de viata printre liniile negre si soioase, fara voce si fara speranta.

Martorii, cu mana la gura, pun in scena un destin frant: „Femeia s-a aruncat… ca in filme”. As fi vrut sa stiu ce a facut cu o zi, o  ora inainte de a muri, de unde a aparut,cum s-a uitat in oglinda, cu cine a vorbit ultima oara si daca s-a „facut” frumoasa, cu farduri, in vederea  mortii.

Mama ei a zis ca a mai incercat. Aseara, la 9 , Ruxandra a iesit invingatoare.

„Unul dintre prietenii mei, care s-a sinucis, traia cu o mai mare placere decat mine si toti ceilalti prieteni la un loc. Cauta mai mult ca mine fericirea. Cand s-a aruncat pe fereastra, nu moartea o cauta, ci doar scaparea din necontenita nefericire a vietii. Inteleg sa-mi pastrez acesta diferentiere.

Poate ca sinuciderea e cautarea fericirii arvunita pe-un intreg. Sa scapi cu fuga e o fericire atunci cand nu mai rabzi sa ramai. Unii vorbesc despre gestionarea cu sens a timpului vietii. Cum vine asta? Pentru mine, timpul trece inaintea sensului, cand e vorba de gestionarea lui cu sens. Adeseori nici nu stiu care-i sensul. Daca-l caut, il pun pe fuga. Si-atunci , nu mai ramane decat timpul. Deci intrebarea: Cate cirese sa mananc in avans pana ce nu-mi mai ramane nici una?

Dar uneori cate o zi imi mai intinde o cheie si-mi zice: Fa-ti usa la ea.” – Herta Muller – Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica

Ipocrizie maxima asta seara pe Realitatea TV. Corina Dragotescu, Ion M. Ionita, Teodor Melescanu, Andreea Cretulescu, Ilie Sarbu si Catalin Striblea s-au pus cu tunul si cu gura pe un consilier al lui Lazaroiu pe motiv  ca a descris pe propria platforma momentul in care un sinucigas  a ales sa-si puna capul pe sinele unui tren din gara Sinaia.

Si au inceput inchizitorii…acesti arhangheli ai dreptatii, neprihanitii manjiti ai studiourilor manjite sa ridice probleme de morala, filosofice si religioase. Axinte a incasat cat a putut, pana cand a fost lasat pe jumatate mort si dupa ce i-au smuls promisiunea ferma ca o sa discute maine cu Lazaroiu despre o eventuala demisie.

Pentru ce demisie, stimabile Ion M. Ionita? N-ar fi mai eleganta o demisie din partea dumneavoastra de la Adevarul atata timp cat sugeti bani de la multiple țâțe? Cat mai tolereaza Patriciu jurnalisti cu curul in ”n” luntrii? Daca jurnalistului Ionita ii este servit un subiect bomba, unde preda exclusivitatea? Iaca dilema serioasa si tema de gandire profunda.

Jurnalismul de azi este in cadere libera. Indivizi ca cei enumerati mai sus sunt direct responsabili de decredibilizarea breslei. Orgoliul lor se masoara in puncte de rating care sunt direct proportionale cu cateva sute de lei in plus la salariul negociat. Atata vreme cat închiriatii ”televiziunii de stiri tabloide” vor continua sa faca astfel de ”presa”, nu vom fi mai mai buni sub nicio forma. Cel mult, mai revoltati ca respiram acelasi aer cu ei, trompetele care si in particular se plang de presiunile editoriale.

PS De remarcat ”copita” gratuita data de Hotnews care a transformat o postare banala si tragica de pe blog, in stire.