Prima grijă a ministrului interimar la justție Lucian Bode a fost să anuleze procedura de selecție pentru funcția de procuror șef a DIICOT, structura care anchetează crima organizată din țara asta.
Prima a fost, abia a doua fiind angajamentul că avizează personal programul de mituire a primarilor, PNDL 3, redenumit pompos „Anghel Saligny”. Asta îmi demonstrează teoria că Stelian Ion trebuia să plece pentru a nu deranja mafia instituționalizată care guvernează în acest moment România.
Țara asta nu e condusă de un premier, nu e condusă de Parlament, nu e condusă de președinte. Țara asta e condusă de o mână de sforari cu epoleți. Îi regăsim în mai toate ministerele cheie, au funcții incerte, apar din neant, nu au o fișă a postului. Se ocupă, în general de securitatea instituțiilor, au referințe absconse și se ocupă cu răspândirea de zvonuri, sau „semnale” cum spunea azi Stelian Ion.
Uneori, sunt numiți pe funcții importante, peste capul șefului ales sau numit al instituției, cu explicația penibilă că este „omul SRI, SIE, SPP, DIPI, DGIA”. La auzul acestei formule magice, șeful instituției tace ca o lebădă, își bagă capul în nisip, alteori direct în fund și ridică din umeri. Este „omul serviciilor” este explicația universală care nu are nevoie de altă motivare. Toți tac și pleacă fruntea în pământ.
Acești trepăduși care răspândesc frica în costumele lor caraghioase de firmă au la rândul lor niște șefi. Care și-au împărțit piața din România. Unii se ocupă de energie, alții de medicamente, alții de aparatură medicală, alcool, cherestea, țigări, combustibil, agricultură, transporturi, droguri, construcții, informatizare etc.
Evident, totul legal, deoarece aceste structuri de forță secrete au posibilitatea legală de de desfășura activități economice. Le-a permis Adrian Năstase, prin ordonanță de urgență, în 2002. Așa au apărut firmele sub acoperire controlate de instituțiile secrete ale statului. Firme care distorsionează piața liberă și care nu sunt controlate de nimeni. Nimeni nu știe unde se duce profitul acestor societăți, pe nimeni nu interesează.
Scăpate de sub control, aceste structuri se apără natural. Orice reclamație sau plângere trebuie înăbușită din fașă și pentru asta ai nevoie de un procuror șef obedient sau șantajabil. Pe care-l propui în funcție chiar împotriva voinței lui. Pentru că-l ai la degetul mic, înregistrat, fotografiat, împachetat. Nefericitul acceptă, execută ordinele primite și încasează criticile publice ca orice sclav modern respectabil.
Sforarii, angajați de zeci de ani la stat, mustăcesc mulțumiți în bărbi și își împart profiturile uriașe din conturile străine și firme offshore. Fraierii de la televizor vin cu explicații penibile, sforarii privesc semeț peste vulg.
Țara asta nu e condusă de un premier, nu e condusă de Parlament, nu e condusă de președinte. Țara asta e condusă de o mână de sforari cu epoleți care, în loc să-și facă meseria pentru care-i plătim, adică să prindă hoți și tâlhari, pun sub supraveghere tehnică jurnaliști, în numele securității naționale.
Note din viaţă. 