Grigore a plecat în urmă cu 18 ani din ţară . A ales Africa, Congo mai exact. Avea acolo o sora care lucra pentru o organizaţie umanitară iar el era un angajat plictisit al Bibliotecii Academiei din Bucureşti.

grigore-pozagrigore2
La început a muncit pentru nişte portughezi ca angajat alb într-o ţară neagră, într-un bar în capitală Kinshasa. “M-au cam exploatat la început, dar şi eu eram mai tânăr, nu mă plângeam. După câţiva ani am devenit acţionar la firma. La un moment dat, partea mea a ajuns la 100.000 de dolari. Am luat doar a cincea parte din aceşti bani şi am decis să-mi deschid propria afacere. Câştig din rock”, povesteşte, uşor stingher, Grig, aşa cum îi spun clienţii şi prietenii.
Ulterior, s-a gândit să o termine cu băutură şi, oferindu-i-se un loc pe un bulevard central că şi investitor, s-a gândit să deschidă un lacto-bar. Doar că localnicii, când intrau, se tot uitau după o bere, aşa că, uşor-uşor, s-a reprofilat. Rock-ul îl ascultă de plăcere. Era singurul cu o astfel de muzică, pusă la liber în bar. A prins.
A început cu câteva mese de plastic într-o curte şi muzică rock în boxe. Are şi o capra în îngrijire, pe care iniţial o creştea pentru carne dar, în timp, s-a ataşat de ea şi acum a devenit mascotă barului.
În ciuda prejudecăţilor din ţară, afacerea a început să meargă bine, sprijinită mai ales de “expaţii” din întreagă lume care asigura liniştea ţării sub umbrela Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a ONG-urilor private, ambasadelor etc.. Salariile mari ale “misionarilor” aduc şi prosperitatea lui Grigore. Dar el nu pune preţ pe ban. “Au venit în două rânduri nişte belgieni şi m-au rugat să mă asociez cu ei. Îmi dădeau mulţi bani, dar am refuzat. Dacă pierd, ştiu că pierd ce-i al meu. Câştig şi câte 700 de dolari pe zi, bani curaţi. Mă distrez şi mă simt mai bine decât multă lume. Nu pun mai nimic deoparte. Dacă rămâneam aici, ce făceam?”, se întreabă, în barbă, Grigore, la o şuetă în casă unui prieten comun din Bucureşti.
Băutor dedicat de Jameson, romanul din Kinsasha nu-i prea înţelege pe cei rămaşi în  ţară. “La 60 de ani, generaţia mea ştie numai să se plângă. Oamenii spun că nu au bani, medicamente, pensii mici. Aici mori. Am avut un noroc teribil”, se confesează Grigore.
Spune că a cunoscut toate tipurile de oameni în barul sau, de la flamanzi la italieni, arabi, americani şi ne asigura că nu este rasist, lucru evident dealtfel având în vedere afacerea să cosmopolită. “Aici, în ţară, o salată costă 5 dolari. La mine este 20 de dolari. În barul meu intră şi negri. Sunt şi ei că peste tot, oameni şi oameni. Cu unii te înţelegi, cu alţii n-ai nicio şansă. Că peste tot în lumea asta largă”, continuă, hâtru, fostul bibliotecar transformat în cârciumar la vreo 10.000 de kilometri de casă.
La Grig se ascultă rock clasic, câteodată chiar din România.  În funcţie de clienţi şi contributorii care mai aduc câte un DVD de acasă. Multe concerte sunt proiectate pe două ecrane mari, de o parte şi de altă a barului. De obicei când nu sunt meciuri importante. Grig consideră că rock-ul românesc a început şi s-a sfârşit cu Cargo, restul fiind epigoni. Nu are încredere în formaţiile nou apărute, în stilul indie, dar este dispus să asculte şi astfel de muzică deoarece nu strică să fii informat.
Pereţii barului “Chez Gregg” sunt tapetaţi fie cu drapele sau fulare ale echipelor de fotbal europene, fie cu afişe din câteva ecranizări ale lui “Dracula”.
Grig seamănă cu Ozzy de la Black Sabbath. Congolezii, neştiindu-l pe acesta din urmă, l-au asemuit cu Dracula. Deh, istoria, Bram Stocker.. Grig şi-a însuşit şi acest nick name. Asta e celălalt nume al barului, pentru connaisseuri.
PS: La biblioteca Academiei înainte de 90 l-a cunoscut pe Ion Cristoiu. Mi-a cerut, râzând, să nu dau asta dar m-am prefăcut că nu am auzit. Pe 20 decembrie 1989 a rămas peste noapte în biblioteca după a strigat “Jos Ceasuşescu” şi a huiduit  în Piaţă. La întoarcere, l-a găsit pe Cristoiu care i-a şuierat: o să fac presă, o să dau lovitură. “O să fac presă de care au nevoie românii. Apoi Cristoiu l-a găsit pe Cârciog. A fost foarte tare. Le-a dat românilor presă de care aveau nevoie. Găină cu puii vii, capra violată, Iliescu escroc…”, îşi aduce aminte povestitorul.
“Congo e o ţară bizară. Mare, capitală lumii în materia violurilor” …încheie Grigore, care se grăbeşte la prima întâlnire cu viitoarea soacră a fiului sau.

Daca ziua ar avea 40 de ore tot nu i-ar ajunge. Mereu in miscare, pus pe glume, are timp sa raspunda la sute de telefoane pe zi. Face mii de kilometri pe luna cu masina, nu se opreste niciodata si pentru fiecare problema are o solutie.

Minte agera, spirit critic accentuat, este singurul inginer silvic sef de ocol pe care-l stiu care uraste vanatoarea. Ii ia la goana pe imbuibatii momentului care se cred inca in epoca de piatra si umbla cu pusca pe umar in cautarea urmatoarei victime.

Ne-am intalnit in urma cu multi ani si am legat o prietenie dezinteresata. Terminase printre primii facultatea la Brasov si tocmai fusese numit sef de ocol silvic la Trusesti, judetul Botosani. La cei 24 de ani era cel mai tanar sef de Ocol din tara. In primele luni a transportat 150 kilometri, de la Straja la Trusesti, piatra cu tractorul pentru a construi un gard sanatos Ocolului Silvic.

S-a mutat apoi la Vatra Dornei si Dorna Candrenilor, cel mai mare Ocol silvic din tara. L-a administrat exemplar in ciuda piedicilor politice meschine, a presiunilor de toate felurile. Radea de amenintarile pe care le primea din partea traficantilor de lemn care promiteau sa-l lege de sina de cale ferata.

In jumatate de viata a realizat cat altii in zece.

S-a implicat trup si suflet in proiectul Wild Bucovina.

Si-a luat brevet de pilot pentru planoare intre timp si doua boxe profesionale in amintirea serilor din studentie cand dadea chefuri cu un walkman conectat la un difuzor de 1,5 m si spart.

M-a intreabat curand cum sa ajunga de la Gara de Nord la aeroport, evitand taximetristii din Bucuresti carora „nu le dau un leu, mai bine dau de pomana cersetorilor din gara”.

Acasa, la Vatra Dornei, isi face probleme cu un peste din acvariu caruia i se umflase un ochi si l-a dus la veterinar pentru operatie. Nu a supravietuit, dar a incercat.

Are 47 de ani. Dar Dinu Popescu a murit in noaptea de Sf Andrei intr-un accident de circulatie dupa ce a a dormit la volan.

Ramas bun, prietene. Nu pot vorbi despre tine la trecut si nu o sa o fac vreodata. Si iarta-ma ca nu ti-am trimis nici azi „Schimbarea la fata a Romaniei”, cartea promisa inca de acum un an.

În dosarul retrocedărilor de plaje de la CAB un inculpat da un supliment de declarație, sub forma de dictare grefierului, de trei termene.
Cei judecati sunt atât de plictisiți de acest proces care dureaza de 9 ani încât nici nu se mai prezintă in sala. Nici ei, nici avocatii lor.
Numai judecatoarea Corina Dăescu nu vede ridicolul situației și sta ore întregi pe un scaun cu privirea pierduta…

O asa numita Asociatie a Presei din Romania a inaintat primarului general Gabriela Firea, pe 6 octombrie 2016, doua propuneri avand in vedere „atentia vizibila pe care o acordati dimensiunii culturale a vietii Capitalei”. Propunerile celor cinci semnatari, Octavian Stireanu – AZI, Octavian Andronic – Amos News, Lucian Avramescu – AM Press, Stefan Ciochinaru – Radio Romania si Florian Goldstein – Bursa sunt scandaloase: locuri de parcare gratuite pe locurile administrate de municipalitate pentru jurnalistii din Bucuresti si intratea libera pentru ziaristi la evenimentele si spectacolele organizate in spatiile culturale ale Primariei.

Culmea, propunerea celor cinci piscotari batrani a fost luata in seama de Primarie, a primit aviz pozitiv din partea doamnei primar, a Comisie de specialitate si va fi supusa la vor in sedinta Consiliului Local din 31 octombrie.

Celor cinci starlete ale presei anilor 90, reunite intr-o asociatie cu numar incert de membri, nu le pasa ca aceasta breasla a devenit o cloaca puturoasa, nu le pasa de interventiile brutale ale patronatelor in continutul editorial si nu le pasa ca mass-media anului 2016 este corupta pana in maduva oaselor.

Ei au doua probleme: parcari gratuite pentru lingaii primarului si evitarea cozilor de la casele de bilete prin fluturarea legitimatiei de ziarist de Bucuresti.

Las deoparte audienta, traficul si influenta formidabile ale publicatiilor pe care le reprezinta cei cinci „presari”, obisnuiti sa primeasca gratis aproape orice tocmai datorita geniului lor de slugi ai celor aflati la putere.

Nu-i suficient ca ne-au facut de ras ani de zile piscotarii din presa, acum ne caciulim la locuri de parcare si bilete gratis de la Gabi Firea. Ridicolul demersului semnatarilor in numele „presei din Romania” este sublim. Fara rusine si fara minime principii, cei cinci menestrei de la curtea lui Pandele vorbesc in numele meu si pun inca un pietroi pe mormantul presei romanesti.

In cazul in care acesta propunere degradanta va trece de votul Consiliului Local, dau in scris ca nu voi solicita in viata mea permis de libera parcare de la primarie si promit sa imi platesc de fiecare data biletul de intrare la teatru.

Cererea celor cinci va ramane in arhive, cum au ramas solicitari similare adresate lui Ceausescu de Vadin Tudor sau Adrian Paunescu.

PS. Daca trec aceste doua propuneri sa nu va minunati ca, intr-o buna zi, aceeasi Asociatie sa ceara transport public gratuit pentru jurnalisti si, ceva mai incolo, locuinte pentru jurnalistii din Bucuresti. Asa au procedat si alti edili inaintea actualului primar general, vezi cazurile Viorel Lis si Crin Halaicu.

Sa vedeti atunci ode inchinate preaiubitei doamnei primar.

 

 

 

img_0420img_0422

Un dulap vechi, de prin 1945, pastreaza pe usile de interior parte din „evenimentele” familiei de-a lungul anilor. Cand au murit celor dragi, cand a fost cumparata vaca, cand a fatat, cate kilograme de cereale s-au cumparat si, o notita despre o intamplare tragica. „29 martie 1962 este impuscat Iosif ora 11. De atunci tata nu mai este” – a scris bunicul pe usa dulapului.

Tata si fratele sau Iosif, copii fiind, au gasit in 1962 un pistol ascuns in podul surii. Au inceput sa se joace cu el, l-au armat si, din greseala, tata si-a impuscat fratele in picior. A iesit un scandal imens. Strabunicul a fost luat de Militie si Securitate, era deja batran, asa ca bunicul, inca in putere, a sustinut ca el a ascuns pistolul in pod. A facut trei ani de inchisoare. Nu a povestit niciodata despre incident.

Aici, strabunicul Silvestru Burlă

Politicienii cu probleme penale promovează in ultima vreme un sofism greu de digerat.
Pe scurt, ei susțin ca Parlamentul este oglinda electoratului. Poetul cu imunitate vesnica Varujan Vosganian este chiar mai direct: Un corcoduș va face întotdeauna corcodușe, nu pere.
Altfel spus, toți suntem o apa și în pământ și dacă ei se scalda în mocirla, suntem cu toții porci ca doar i am votat și ne reprezinta.
Nu accept explicația lor atâta timp cât ani de zile telul politicienilor a fost acela de a îndobitoci populația prin televizor și de a o menține într o continua eroare. Nu păcălești și manipulezi grosolan un popor cu scopul de a te identifica cu el la nivel de Parlament. Dacă se fura la cel mai înalt nivel asta nu înseamnă că se fura și la cea mai de jos treapta a societății care te a propulsat ca demnitar.
Si nu vorbesc aici de prezenta la vot de numai 40 la suta la alegeri si diferenta scarbita pe care ei o ignora cu seninătate.
Nu domnilor parlamentari, nu suntem ca voi. Minciuna asta o sa va coste amarnic.
Și, în final, domnul Vosganian, nu mai comparați oamenii cu copacii.

exil

Imagine  —  Posted: 16 August 2016 in Uncategorized
Etichete:, , ,

Draga Mihai Gadea care initiezi petitii, aduci copii in platou cu parinti condamnati si ceri presedintelui sa gratieze hotii. Citeste mai jos cine-i cea pe care o plangi cu lacrimi de crocodil, si cea pentru care suspini teatral in fata camerelor de luat vederi.

Gheorghita Iorgache este o hoata ordinara. Citeste condamnarea din 2014. Fura din magazine de rupea inca de acum doi ani. S-a sustras urmaririi penale, a recunoscut faptele dar a sustinut senina ca a furat deoarece este singura intretinatoare de familie de parca eu, sau tu, am fi vinovati de acest lucru scandalos.

„În fapt, prin actul de sesizare al instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că în data de 12.04.2012, în jurul orei 17:00, învinuita IORDACHE GHEORGHIŢA a sustras mai multe bunuri din magazinul SC CARREFOUR COLOSSEUM SRL, creând în dauna acestei unităţi un prejudiciu în cuantum de 288,84 lei.

Cu toate că inculpata a fost citată prin toate mijloacele prevăzute de lege, aceasta nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi exprima poziţia procesuală.

Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei Iordache Gheorghiţa dată în faza actelor premergătoare (f. 20 DUP), în data de 12.04.2012, în jurul orei 17:00, aceasta s-a deplasat la magazinul CARREFOUR COLOSSEUM, din Şos. Chitilei, pentru a cumpăra mai multe produse alimentare. După ce a pus în coşul de cumpărături mai multe astfel de produse învinuita a mai luat şi alte produse de acelaşi gen, pe care le-a introdus în căptuşeala paltonului, iar ulterior s-a prezentat la casele de marcat, unde a achitat suma de 103 lei, reprezentând contravaloarea produselor aflate în cărucior, fără a le achita şi pe cele ascunse în căptuşeala hainei cu care era îmbrăcată.

În ceea ce priveşte persoana inculpatei IORDACHE GHEORGHIȚA, aceasta a avut o atitudine procesuală sinceră în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, recunoscând săvârşirea faptei și regretând-o. Cu toate acestea, inculpata nu s-a prezentat ulterior în fața organelor judiciare, pentru a fi audiată.

Totodată, instanţa va ţine cont că inculpata este predispusă la comiterea de fapte contra patrimoniului, fiind sancţionată în mai multe rânduri cu amendă administrativă pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat”.

Asta e prima condamnare. Citeste aici despre a doua condamnare.

O hoata ordinara, un realizator manipulator. Une am ajunge daca toti cei care nu au ce manca s-ar apuc asa fure de magazine? Spune tu, Mihaita, tu care le stii pe toate.

Judecatorul Lucian Netejoru, seful Inspectiei Judiciare, a decis ca trebuie sesizata Sectia pentru Judecatori a CSM in legatura cu o presupusa stare de incompatibilitate a colegei Camelia Bogdan, judecatoarea de la Curtea de Apel Bucuresti care a facut parte din completul de judecata care l-a condamnat pe Dan Voiculescu la inchisoare.

In prelabil, doi inspectori au constata ca judecatoarea Bogdan nu se face vinovata de nicio incalcare a legii.

Cu toate acestea, Netejoru a infirmat solutia subordatilor, ca doar de aia e numit sef, si a decis, de capul lui, sa trimita sesizarea catre Sectia CSM.

Pana acum nimic anormal, nimic spectaculos. Dar sa faci acest lucru dupa ce, cu cateva zile inainte dai un interviu catre doi angajati ai lui Dan Voiculescu in care te lauzi cat de frumos destept si competent esti, nu-i ok.

In acest econditii, revin la intrebarea din titlu. Pe seful Inspectiei Judiciare, cine-l verifica?

Atentie un pic, va rog ! De azi, eu am trecut la treaba sa schimb Parlamentul !
Deocamdata le cer cu frumosul, prin scrisoarea de mai jos, Presedintelui meu si Guvernului, sa-si faca treaba. Dupa ce primesc raspuns negativ, ii chem la judecata !

Cine e cu mine, sa dea un like si un share !

Cine vrea, pe bune, sa se bage cu mine la o actiune experimentala in instanta, sa-mi scrie la comentarii si cand voi avea actiunea de chemare in judecata scrisa, va contactez pe mess!

Ce ziceti? Ne strangem „300” sa bagam o actiune colectiva?

Catre
Presedintele Romaniei
Guvernul Romaniei

Subsemnatul, Emil Pascut, presedinte al Sindicatului Politistilor din Romania “ Diamantul”, cu domiciliul pentru comunicarea raspunsului dvs in Bucuresti, strada Ienachita Vacarescu nr.17A, sector 4,
Va solicit cu respect sa puneti in executare, declansand procedura de revizuire a Constitutiei prevazuta de art. 150-152 din Constitutie, vointa poporului roman privind reducerea numarului de parlamentari la maximum 300 si trecerea la un parlament unicameral, asa cum a fost exprimata aceasta prin referendumul din 22 noiembrie 2009 si atestata prin hotararea Curtii Constitutionale nr. 37 din 2009 (publicata in MOf nr. 923 din 30.12.2009) in care s-a retinut ca, citez :

“dintre voturile valabil exprimate, 72,31% au fost pentru răspunsul „DA” la întrebarea „Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?”, iar 83,31% dintre voturile valabil exprimate au fost pentru răspunsul „DA” la întrebarea „Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?”. Prin urmare, majoritatea participanţilor la vot a ales la ambele întrebări răspunsul afirmativ.”.

Din prevederile art. 2 din Constitutie rezulta fara dubiu ca vointa poporului roman, atunci cand este exprimata, direct, printr-un “referendum”, este obligatorie pentru Parlament, Presedinte, Guvernul Romaniei cat si pentru orice alta autoritate publica nationala, in baza principiului suveranitatii.

Intr-o situatie in care poporul, fiind solicitat in baza art. 90 din Constitutie, isi exprima prin “referendum”, direct si fara echivoc, vointa in sensul modificarii organizarii si functionarii Parlamentului, asa cum s-a intamplat prin referendumul din 2009, Parlamentul, Presedintele si Guvernul, in virtutea subordonarii lor fata de vointa poporului suveran, au obligatia sa activeze in timp util, procedura de revizuire a Constitutiei, prevazuta la 150-152 din Constitutie.
Din punctul meu de vedere, nu este acceptabila teza ca vointa poporului exprimata prin “referendum” organizat in conditiile art. 90 din Constitutie –cum este cazul referendumului din 2009 – ar fi doar cu caracter “consultativ”.

Insusirea acestei teze ar anihila, in substanta lor, principiul suveranitatii populare si automat, principiul statului democratic, in situatia in care organele centrale de stat avand competenta de punere in executare a vointei populare, afland vointa populara dar avand interese contrare, nu trec la executare, prin mecanismul de revizuire al Constitutiei prevazut de art. 150-152 din Constitutie.
In situatia exprimarii vointei populare prin “referendum”, nu pot fi invocate prevederile art. 69 alin 2 din Constitutie pentru a se justifica un refuz de a se respecta vointa populara, intrucat principiul interzicerii mandatului imperativ nu poate fi interpretat decat intr-o cheie care sa nu faca iluzorii, principiul suveranitatii populare, principiul democratiei si prevederile 150-152 din Constitutie.

Pana in prezent, deoarece nu s-a initiat de catre Guvern, Presedinte, parlamentari, procedura pentru revizuirea Constitutiei in sensul transformarii Parlamentului, in Parlament unicameral si cu maxim 300 de membri, Parlamentul actual al Romaniei este unul ilegitim care nu mai se afla in acord cu vointa poporului, avand caracterul unui grup care a confiscat suveranitatea de la popor si care o exercita in nume propriu.

Pentru motivele si argumentele de mai sus,

Va solicit cu respect sa puneti in executare vointa populara, asa cum a fost exprimata la refendumul din 2009, pentru a ne reda, subsemnatului si celorlalti cetateni ai Romaniei, sentimentul ca traim intr-un stat de drept si democratic. Prezenta reprezinta plangere prealabila conform Legii 554/2004.

Cu deosebita consideratie,
Emil Pascut
Presedinte al Sindicatului Politistilor din Romania “ Diamantul”

29 mai 2016